Dincolo de răcire, trebuie respectate cerințele clientului
Cerințele de răcire sunt adesea doar un rând dintr-o listă lungă de nevoi a unui client. De exemplu, o persoană poate avea nevoie de un dulap realizat cu un design igienic în minte. Dacă un producător de alimente și băuturi dorește o carcasă care să adăpostească conexiuni sau sisteme electrice, acesta poate insista pentru un design ușor de curățat. Cele mai multe carcase pentru sisteme electrice care nu au în vedere menținerea igienei, au numeroase zone care ar putea prinde murdăria. Același lucru s-ar putea întâmpla cu suprafețele încastrate sau cu cele cu colțuri nerotunjite. Instalarea pantelor de scurgere pentru o incintă ajută la scurgerea apei din aceasta în timpul curățării. Pe lângă principiile de proiectare care susțin condițiile de igienă, inginerii trebuie să determine care metodă de răcire funcționează cel mai bine în mediile care primesc curățări frecvente. Un schimbător de căldură aer/apă este o alegere deseori aleasă și curată. Este, de asemenea, o soluție eficientă din punct de vedere al costurilor, datorită întreținerii reduse și a consumului mic de energie [4]. Acest exemplu dorește să scoată în evidență că metodele de răcire nu pot fi privite ca ieșite din context. Proiectantul trebuie să își aloce timp pentru a determina ce nevoi au clienții. Acest lucru exclude de obicei anumite abordări de sisteme de răcire. Apoi, inginerii proiectanți își restrâng opțiunile în timp ce adoptă o viziune holistică a nevoilor clienților.
Trebuie ținut cont de specificațiile componentelor electronice
Atunci când selectează cele mai bune metode de răcire pentru carcase, oamenii trebuie să acorde prioritate sensibilității dispozitivelor electronice din interior. Din fericire, găsirea abordării potrivite poate merge dincolo de a face doar o presupunere bazată pe experiență.
Există referințe. NEMA (National Electrical Manufacturers Association) definește diferite grade pentru carcasele electrice din America de Nord. În mod similar, IEC (International Electrotechnical Commission) stabilește clase de protecție la pătrundere (IP) pentru carcase. De asemenea există clase de protecție UL (Underwriters Laboratories).
Steve Sullivan, supervizor de formare și dezvoltare la Rittal North America, LLC, este de părere că specificațiile componentelor electronice servesc drept puncte de plecare pentru selectarea metodelor de răcire. El a declarat: „De obicei, specificațiile pentru aceste dispozitive electronice vor detalia cerințele de răcire și chiar tipul preferat de carcasă, în ceea ce privește gradele de protecție, cum ar fi NEMA, UL sau IP.[5]” „În astfel de cazuri, trebuie să adaptați controlul climei la acele specificații. Cutia / carcasa și dispozitivul de răcire vor trebui probabil să se potrivească în ceea ce privește clasa de protecție. De exemplu, dacă aveți o carcasă NEMA 4 și puneți un ventilator cu filtru NEMA 12 pe ea, atunci panoul va scădea la NEMA 12”, a continuat el.
Nu există doar o singură metodă ca fiind cea mai bună
Această prezentare generală subliniază faptul că nu există o opțiune universal superioară pentru răcirea carcaselor/cutiilor electrice. Selectarea celor mai potrivite opțiuni necesită evaluarea a numeroși factori, inclusiv temperatura medie a mediului, specificațiile unei componente și orice necesități asociate cu industria unui client. Luarea în considerare a combinației de influențe ajută la prevenirea consecințelor neașteptate și la oprirea defecțiunii premature a pieselor sensibile la temperatură.
|